ieri m-ai răcorit salcie pletoasă
îți auzeam plânsul îți recunoșteam vocea
părul tău cel lung va înflori în curând și va fi verde
peste orașul trist norii cenușii s-or juca leapșa
cu razele de lună toată noaptea

echinocțiul din coșul pieptului m-a tăiat în două părți
mai aprig ca niciodată i se cutremură lutul
zace-n bronșitele crepusculare soarele într-o parte
și în dureri de mijloc luna pe cealaltă
azi răsar spute de un galben-sălciu
scuipă șoferii năduful și spaima

și lacul s-a plâns că albește
de-atâta cură de slăbit precum o nălucă bolnavă
trecători pe pământ muncim ca nebunii
poimâine o să ne ia ambulanța