Aud cum mă strigă viitorul;
urlă chemarea prin gurile celor ce nu mă știu încă,
dar mă închipuie venind călare pe un cal de negru în
spume.
Am poposit prea mult în spațiul acesta,
tot nu mi-a învățat numele.
Se va usca laolaltă cu toate fotografiile, muzicile și
luminile colorate,
cu oamenii care caută mila oglinzilor.
Doar ce voi întoarce privirea spre stele,
se vor surpa orașele amintirilor
și va mirosi a scrum scurmat de vântul peren.
În vârful muntelui strălucește obârșia,
îndreptând cărările toate către sine,
încât se va spune că toate drumurile duc la implacabilul
punct.


TELLUS, Ed. Grinta 2012