poate aerul fals al orașului
ne-a legat de vreo absență cândva
cum altfel să îmi fie dor
de câinele neștiut
să mă așez lângă liniștea ta
două margini înnodate
săvârșind o întâmplare

știi
din fericire vin pădurile reci
noi suntem idolii unei mirări întârziate
de aceea ne trezim copii cu genunchii scobiți
în vremea dragostei dintre oameni