Simt cum mi-am pierdut identitatea
Undeva, acolo, departe,
Într-un sat lăsat în paragină
De fiii născuți și nenăscuți

Acolo unde plugul ară
Precum în realitatea de ieri
Tras de boi înspumați
subjugați de dorință, de bici

Simt cum patria-mi urlă,
De vină sunt eu
Că îmi trădez oastea
Și pun zălog vremii

Acolo unde plouă și tună
Unde apele fac bălți
Și se revarsă în mine
Pentru a plânge.

Te iubesc țara