uneori mă întreb ce s-a ales
din cei care odată au însemnat ceva pentru mine
și din care acum n-a rămas
decît un nume ca o rămășiță de glonț
în jurul căreia s-a cicatrizat pielea

oare au ajuns ce-au visat
oare sunt mulțumiți cu cei ce le sînt alături
oare își aduc aminte
ca mine
doar lucruri frumoase chiar dacă s-au întîmplat
cît au tras aer în piept
sînt sigur că dacă ne-am întîlni
ne-am recunoaște fără să stăm pe gînduri
ca un fierar japonez care știe cu ochii închiși
cît fier a forjat în sabia lui

dacă ar ajuta cu ceva
m-aș ruga sfîntului columban
să le înmulțească pîinea și berea
nu-mi fac iluzii
cei care sînt acum lîngă mine
au trebuit să lase pe alții în urmă

unii spun că ceea ce ne deosebește de animale
e limbajul inteligența sufletul
sau degetul opozabil
eu cred că ceea ce ne face oameni
e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta
să însemne atît de mult pentru atît de puțini