”în podul palmei un sân de femeie
îngenunchează cerul în răscruce c-un strigăt de pasăre

auzi iubite timpul clipocind la țărmul
inimii?”

iată lumea
spune Dumnezeu ostenit
găurile negre strivite de rama zilei înainte de micul dejun
i-au creat alergii metafizice
cu ”a fost odată spre veșnicire” începe povestea multiplicată
fiecare bate
ușa ghilotină așteaptă momentul de neatenție
pelerinajul prin arterele clipei nu se începe
fără licență terestră
știu sigur
chiar fără să răsfoiesc presa galactică
un copil explorează alfabetul orbitei solare și râde

dacă sparge oglinda minunea se autentifică
sparge muguri în carne
însingurare conceptuală bărbatul spovedește un timp ce îl reneagă
nu lăsa dividerea să-ți pătrundă în sânge
spune blajin femeia
așteptare filigranată cu pârguri
răstignire dezavuată de secundă misterul înspăimântă
soarbe anarhia cu gust de cucută

încep dimineața în lume
alunec goală deasupra materiei
nara tremură
umflă corzile trupului meu de femeie
când mă îndrept spre tine
legăn spațiul în șolduri
ecoul îmbrățișărilor tale reverberează veșnicii în pupă
nu-mi spune că n-ai auzit

Eva se-nvățase să cadă în brațe de Adam sau doar de genune

profesionist
edenul rotește miracolul în jurul respirației
hipnoza căderii
rotunjimea de măr imperială
savoarea
același zâmbet molatec de ispită înmugurește pielea
adâncul
albatroșii țin furtuna în iriși
bărbatul străbate
răpus
învinge
mareea de stele descrește
carnea se-nchide peste taină
adoarme

lumina despică apele facerii și se respiră

iubirea
deschide gura abisului și țipă