cîteodată aș vrea să mai am de trăit doar
cîteva zile și astfel eliberat
de rușinea de mîine
să-ți vorbesc fără teamă
fără teamă că îmi vei spune: nu sunt
ceea ce cauți
tu cauți un bun creștin
care nu bea nu fumează
trăiește corect ca un funcționar ce calculează impozite
care se roagă-mpreună cu tine
care știe să schimbe uleiul
la noul seat

ți-aș putea spune că zîmbetul tău e o hostie
îmbibată cu benzedrină
că atunci cînd respiri
sînii tăi saltă ușor ca două clopote ce vestesc
timpul de rugăciune în lhasa
că nu obișnuiesc să mă rog în comun
pentru că dacă oamenii s-au unit
nici moartea nici dumnezeu
nu au dreptul să îi despartă

se vor găsi teologi care să spună
că nu-i vorba de viața asta
dar pentru mine nu prea contează
că-i pe pămînt trecătoare
ori dincolo veșnică
tot viață se cheamă

ceea ce sunt nu ține de foame
și nici nu te încălzește
pentru asta te saturi c-o pîine
te învelești cu pămînt
ceea ce sunt te face vie
ca lumina ce pătrunde prin sidef
și irizează o perlă