nu o poți amăgi
e în spatele tău când luminile se sting
în timp ce o pipăi și are conturul unei
umbre răgușite de viață
când deșertul se lățește
și-ntre tine și tine
rămân doar hărți pătate
cu dâre de oameni

îți va citi ziarul pe marginea patului zâmbind
așa cum e scris în horoscop
în zațul de cafea
în constituția țării
te va lua între coapse
când și cum vrea
îți va suge ultimul mentosan
cât tu privești prin abis tavanul
apoi îți va săruta luna
fixată în pupile

fă-te că nu o vezi
încă ai amintiri cu cel ce ai fost
în coșul pieptului
care se ridică și coboară
cu zgomot de cumpănă părăsită
adună-te tandru în pumni
și pocnește-o în gură
în gând
în vis
întruna




...pentru Barbara