”O femeie s-a alăturat unui grup plecat în căutarea unui turist rătăcit într-o zonă vulcanică din Islanda, doar pentru a constata, câteva ore mai târziu, că persoana căutată era chiar ea” (MC - DV, 1-7.12.2016, 3,14)

”Era atât de prost încât dădea găinilor să bea apă fiartă crezând că astfel acestea vor face ouă fierte...” (idem)

Doamna Iniția Tică

Domnul Costel Inox și frații Anton și Breton Armat.

Iei antibiotic? Cum ar fi să ai și diaree?

Cuvinte-castraveți pentru Marele Grădinar.

Nu doar că nu vreau să se știe CE gândesc, dar nu vreau să se știe nici CÃ gândesc.

Dacă spui unui grup ”Nu vă mai lăsați gunoaiele pe birouri”, degeaba spui. Fiecare va gândi că celălalt le-a lăsat.

Într-o zi soioasă de iarnă, după un drum lung prin zloata de afară, încotoșmănat până în gât, ajuns în pragul casei, mă aplec să mă dezleg la șireturile de la bocanci. În acel moment aud oftatul mamei. Mă uit în jur... Nu era nimeni. Era oftatul meu.
Călătoriile oftatului omenesc
prin lume
prin istorie
prin generații
prin timp.

Dezordinea de zi cu zi.

Dragnea s-a dus la Înalta Curte unde îi începe judecata (reporter Realitatea TV, 31.01.2017)

O mașinuță, adică reprezentarea în miniatură a unei mașini adevărate (cu toate necazurie ei adulte) nu este cu totul reală ci este Parțial reală. Astfel abstractul intră în viața ”reală”.

”Poporul a fost atât de hotărât încât la Guvern nu se mai văd nici frunzele de la morcov” (Cătălin Predoiu în zilele protestului OUG 13, feb 2017)

Fotograful nu are cum să vadă tot ceea ce va vedea privitorul fotografiei.

Îi puseseră cuvintele între oglinzi oglinzi
între oglinzi anti-paralele lele lele
așa cum făceau de fiecare dată dată
se pregăteau să râdă râdă
dar ce au văzut văzut le-a înghețat zâmbetele betelezâmbe
pe buze

Starea de viețuitor (bazată pe spaimă, frică, ignoranță, dezgust etc) nu este o stare normală. Viața nu este o stare normală.

Remus cernea și Romulus privea.

Zâmbet stereotâmp.

Invazia oilor-flamingo

Maturizarea presupune un proces sistematic de Stricare a Copilăriei. Nu este vorba de detașare, despărțire, etape etc. Nu lăsăm în urmă copilul. Adultul poartă cu el un copil care se strică. Adultul devine el însuși un copil stricat, care se umple de la o zi la alta de viermi ...
De aici și reținerile noastre de a ne apropia unii de alții, așa cum o făceam în copilărie: simțim duhoarea copilului mort, strâmbăm din nas, zâmbim crispat: Încântat de cunoștință... Te dau în judecată! Știți cumva cum se anunță vremea mâine? Cine-l ține-n brațe pă idiotu ăsta mă? Ce soție încântătoare aveți ... La mulți ani! Cât câștigi? Ce mașină ai? Sărbători Fericite! Suntem fructele dulci, zemoase, dar stricate, ale copilăriei noastre.

Agenții onusiene (care țin de ONU) - V.D. RFI

Madame Bovary: a-ți bea otrava în plină alergare ...

Care este diferența dintre modul de a iubi al unei pisici și modul de a iubi al unei femei?

Ce spasme grațioase aveți stimată doamnă!

Adevăruri care nu ne iubesc: Femeia în cuplu este un consumator net de energie vitală. Ea ne dă viață, ea ne-o ia înapoi. Dar ne-o ia într-un fel care o face să și-o piardă și pe a ei.

Mecanismul mental (afectiv?) prin care femeia îl golește treptat pe bărbat de energia vitală, mentală ...

Titlu: ”Mocănița prin ochii unui bancher”

Cu gândurile ordonate, aranjate pe rafturi, bine puse la îndoială ...

Ignoranția 2-10

Bunăstarea generală nu este o stare naturală. Niciodată cetățeanul simplu, adică obnubilat, retrograd, nu a fost mai puternic. Natura are cu totul alte reguli.

Părinți! Atunci când cresc, copiii vă uită, vă evită pentru că le-ați dat ceva ce nu v-au cerut și care le-a îndurerat, le-a pietrificat sufletele: Viața. Vă așteptați la mulțumiri pentru că le-ați aruncat sufletele în malaxorul cu ciment?
Aniversările, florile, sărbătorile, torturile, toate acestea nu au decât rolul de a astupa această evidență. Continuați să faceți ceea ce au făcut părinții și părinții părinților voștri, fără să gândiți.
Chinurile, torturile la care ne condamnați, sunt chinurile, torturile la care v-ați condamnat negândind cu mintea proprie, ci luând drept sfânt ceea ce nu este sfânt, căci demult nu mai aveți nimic sfânt.
Vouă, celor cu casă și mașină și viața umplută cu zâmbetele scremute și jenate ale copiilor voștri, la Judecata Finală vi se va arăta Adevărul pe care acum refuzați să-l vedeți.

Cercetător al situațiilor în care nu știm dacă să râdem sau să plângem.

Încercase să-și scoată sufletul din relația aceea, ca să-l salveze, dar a tras de el până l-a rupt. Apoi urla la ea, printre lacrimi: Mi-ai rupt sufletul! Mi-ai scos sufletul! (Adormitoarele mirări)

Cronotopul București 2017 comparat cu cronotopul Câmpulung Muscel 2017
Exemple de cronotopi
binomul spațiu timp, momentul și locul
Un cronotop se legăna pe o pânză de paianjăn.

Cronotop nu mai ai aripioare
domnul conte ți le-a retezat

Cronotopul săltăreț și virgula de aur.

Iar a venit soarele pe partea mea de Pământ și iar nu am nimic să-i spun ...

Giulești, strada Mânzului colț cu Documentului, imediat după strada Perfecționării ...

”Legenda spune că cârciumarul a rămas fără intestine” (grataragiu, reportaj Realitatea tv de 1 mai 2017)

7 mai 2017: Duminica slăbănogului de la Vitezda.

Hai la normalitate, neamule! Proaspătă, caldă, crescută la sol!

Poetul a vrut să spună că mă-ta e-o curvă.

În timp ce îmbătrânesc una din ființele mele trece prin viață fluierând

Rătăcit în Paralelipipedia, în Paralelibipedia... țara ființelor care merg biped pe două picioare paralele.

” (în căsnicie) bărbatul devine cap al soției și al familiei...” (Daniel Benga, profesor de Istoria Bisericii la Facultatea de teologie Ortodoxă din București și preot la Biserica ”Sf Ștefan - Cuibul cu Barză” - D.V. 9-15 martie 2017)

... o femeie care în loc de cap are un trup de bărbat, care în loc de cap are un cuib de barză... care în loc de cap mă are pe mine (ale cui sunt ale cui parc-a fi a nimănui...)

”Somnambulism” - piesă de teatru de Iaroslava Pulinovici, dramaturg rus (DV)

”Undeva printre bolovanii presărați peste dealurile Tongo, în nordul Ghanei, șeful tribului Tengzug este nevoit să suporte cicăleala a șaptezeci și trei de neveste” (Ioana Epure, DV 9-15.03.2017)

”Atunci când scriem chiar suntem pământ de flori. Sau de buruieni” (Radu Pavel Gheo - DV 9-15.03.2017)

A înota în cimitir. Cimitirul piscină.

Ca să mă pot sinucide ar trebui ca mai întâi să ucid nevinovați. Cât mai mulți nevinovați. Abia atunci Bunul Simț ar birui Instinctul prostesc de conservare.

Cine mânjește cu miere aripele fluturelui, ale albinei, ale trântorului, ale colibriului, ale cocorilor?

Instinctul matern mai tare ca Bunul Simț. Mame care își ucid copiii cu zile ”ajutându-i”.

Prostia mai tare ca toate. Mai tare ca Absolutul însuși.

Poetul încheie recitalul, scoase aruncătorul de flăcări și pârjoli întreaga asistență.

Atinsă de om Poezia devine pișat.

O Poezie în care și-a băgat omul coada devine pișat.

Pe vremuri se murea frumos. O fată gingașă, în rochie elegantă cu crinolină și corset legată la gât și împinsă pe fereastra zidului medieval - pârâitul gâtului spre deliciul publicului extaziat - și balansul ...

Nu mi-a venit niciodată să urlu de singurătate. Dar de nesingurătate da. Există ceva în faptul că sunt nevoit să trăiesc în apropierea semenilor mei care mă face să urlu. Gândul că și acela a fost condamnat la umilința de a trăi mă umple de un amestec de milă și dezgust care îmi aruncă în aer creierul.

Googleze

Ai monli human aftă rol.

Egipteni copți uciși de egipteni necopți (Atentat Cairo 2017)

La Mioara, pachetul de Carpați sau de Amiral de pe colțul bufetului din bucătărie. Oul ochi în tigaia verde cu interior alb. Dacă trupurile noastre trecute (copil, adolescent etc) au murit, cine este cel care-și amintește?

Mi se pune la dispoziție timp
ca să înțeleg că mă învechesc.
Grămezi peste grămezi de secunde, roiuri ...
Totuși mâinile mele încă nu tremură.
Mâinile mele merg încă la liceu.
Mâinile mele chiulesc.
Mâinile mele se bucură.
Mâinile mele nu știu prin ce trec eu.
Mâinile mele ascultă și-atât.

Dacă sunt un fiu al acestui pământ, atunci de ce nu pot să presimt cutremurele?
De ce vine uneori înghețul după ce copacii înfloresc?
Care este legătura mea cu acest pământ în afară de gravitație?

Gândul pe care îl botezasem Solange se întorcea la mine...

La un meci de handbal un spectator a umplut o pungă cu urină și a aruncat-o în capul unei jucătoare din echipa adversă ... (o poezie în care omul își bagă coada etc)

Pădurea Lac Chitila mi-a trimis o cerere de prietenie de Facebook. Are 171 de prieteni. Ce să fac?

Absenteismul a fost mai puțin ridicat decât se așteptau sondorii (VD RFI)

Puse în apă proaspătă, lalelele au avut o erecție.

Miriapod = scolopendră sau cârcâiac

Dizertație despre atracțiile elective, de Tobem Beyman, chimist, n. 1735

Dumnezeul meu niciodată nu vorbește cu mine
dumnezeul meu niciodată nu a vorbit cu mine
el nu mi-a spus niciodată nici ce să fac nici ce să nu fac
de aceea nici nu m-am sinucis
el doarme
eu nu prea.
Poate mai târziu va fi invers
Noi niciodată nu vom dormi în același timp
noi niciodată nu ne vom trezi în același timp
noi niciodată nu vom fi în timp...

Trăiesc în păcat cu iubita mea?
Dumnezeu e la Primărie?
Biserica plătește taxele pe care le plătesc eu?

Durerii mele i-au crescut plete
durerii mele i-a crescut barbă

unghiul și unghia
stihul și stihia
râul și râia
fluorul și floarea
gurul și gura
curul și cura
lozul și loaza

”Păreri personale putem avea fiecare dintre noi... în baie” (Liviu Dragnea despre scandalul cu grațierea...)

Contribuția pe care mama a avut-o la alterarea gustului meu pentru viață.

”Vrem să atragem atenția...” Toată lumea vrea să atragă atenția. Dar ce e atenția asta domnule gumă de mestecat, cauciuc? Nu ne mai rupeți atenția, nu mai trageți de ea idioților!

PATEU DIN LIMBÃ DE PRIVIGHETOARE
de Șerban Georgescu
- roman imperceptibil -

Sarcofagure

”Suntem subiectivi și ne vine să plângem în toate limbile lumii” (Ana Maria Păunescu la Ora de așteptare Smart FM 9.03.2017)

Maratonist în căutarea liniștii cu lumânarea

Unii așteaptă week-endul dar eu nu mai am CU CE aștepta.

”O poezie scrisă acum este o căprioară scăpată de un glonț venit de la vânători bine antrenați” (Andrei Codrescu scriitor DV 2-8-02. 2017 volum Arta uitării)

Pentru democrație încurajarea deșănțată a exprimării cât mai multor opinii este o idee sinucigașă

Tinerețe fără Tinerețe ...

Oameni zgomotoși, fără nici o valoare, de care nu ai cum să scapi și de care nimeni nu-și mai amintește după o vreme... sunt atât de mulți încât începi să te întrebi dacă nu cumva memoria îți joacă feste... nu-ți umple memoria cu paie

1.Consumăm 41% din venituri pe alimente
2. 40% din alimentele produse ajung direct la gunoi

Coprolit - excrement fosil (Cătălin Pavel arheolog și scriitor în Dilema)

Întrerupem programul de isterizare prin informare pentru a vă anunța că ...

Discernământ - inflație informațională
discernământul care-ți spune să taci

Cu cât mă îndepărtez de anul 1907 cu atât mai bine îi înțeleg pe oamenii de atunci (Adevărul de colecție)

Mai este cineva calm, liniștit? Dvs doamnă, care luați acum o carte în mână pentru prima oară după mulți mulți ani de vorbărie goală, duceți degetul la tâmplă, dar degetul tremură....

Când spui ”mi-am revenit” la ce te referi? La cine ți-ai revenit?

Starting point: Cunoașterea e o formă a decepției (Cioran)

Un judecător întunecat aruncă în mine cu criterii
dar una e să stau în pat și să gândesc asta
și alta să sar din pat și să notez ceea ce cred că am văzut

Râurile ar trebui privite ca mecanisme

Are we humans
or are we dancers?

- În sfârșit soțul meu nu mai fumează!
- Bravo. Cum a reușit
- L-a călcat trenul

Capriciile meteo au contrariat planurile organizatorilor (VD RFI)

Titlu contributors.ro: Dans din buric pe lehamitea noastră

Nu omul ci îngerul din om are voie să atingă poezia. Atinsă de om poezia devine pișat.

Firmă.. organizăm nunți și botezuri în cimitir.

Femeia e înger la volanul unui buldozer...
dacă se întâmplă să te strivească cu buldozerul spune ups chicotind...
platoșa ei e oala de bucătărie, lancea ei e un sterilet ...
vă rog nu mai nașteți femei și răzbunarea lor va fi blândă...
aduse pe lume reacționează violent, lovesc, se umplu de sânge...
acum când vorbesc, îmi amintesc zările în care am zărit-o întâia oară:
Nu erau roșii!

Mai o neză, mai două neze...

”Tremurul foarte viu al vântului în rochia sa ușoară putea fi cules într-o cutiuță de aluminiu, precum mercurul...” (Dali)
Ce putem face în această situație?
Păi noi, în această situație, punem mâna pe creion și scriem trem.
Apoi adăugăm murul.
Urmează foarte care se potrivește ca o mănușă pe viu.
Vecinul meu de bloc găurește pereții cu o bormașină.
În același timp el trântește lucruri, care ar putea fi ciocane aruncate de la distanță în cada de baie,
care fac să vibreze pereții întregului bloc.
În urechi am dopuri din burete special de la farmacie
care la vârfuri, iubita mea a observat, s-au înnegrit.
După viu urmează al vântului
e ca și cum ai spune al cuvântului
iar asta îmi redă ideea avântului.
Dacă Dali ar fi avut în mâini limba română
ceea ce ar fi croșetat el ar fi putut îmbrăca Paradisul.
În rochia sa ușoară ne readuce în creier tremurul de la începutul acestei contracții
odată cu ideea că trebuie să știm pe ce lume ne aflăm.
Și ce lume fratele meu, ce lume!
(Ai grijă, dacă-ți va cădea la picioare vreodată, să nu calci în ea!)
”poate fi cules”
”poate fi cules”
”poate fi cules”
strugurii sunt dulci și pocnesc leneș în dinți
”într-o cutiuță de aluminiu”
”precum mercurul”
”precum mercurul”
”precum mercurul”
am din nou 10 ani și sparg termometrul cu mercur cu care mi se ia temperatura când răcesc
de gresia din bucătărie
mă joc încântat cu bobițele
mă joc încântat cutremurul
în acest moment iubita mea intră în cameră
simt înnegrirea dopurilor mele de urechi
chiar în interiorul urechilor mele.

Kelly Minogue, Chelie Milog

Modul foarte elegant în care lumea, care e o curvă,
îți dă posibilitatea să-ți cânți durerea
și chiar să te admire și să te justifice pentru asta.
Lumea, care e o curvă, îți oferă un loc la masă, apoi stă cu un deget la tâmplă și te ascultă.
Îți ascultă cântecul.


10.04 după amiaza între blocurile din spatele lui Giulio
Fetiță de cca 13 ani cu băiețel poate puțin mai mic, vin înspre mine pe trotuar discutând cu însuflețire. Când trec prin dreptul meu fetița îi spune aproape roșie la față, respirând sacadat,
- Am văzut o poză cu Eminescu copil. Tu știi cum arată??! Nu-l recunoști!!!
Nu aud răspunsul băiatului, merg grăbiți amândoi...

J'aime sa cote' tactile ... cântec la rfi

furie palpabilă - la rfi

Stau pe o bancă la soare și aștept parcă să mi se întoarcă copilăria acasă.
Dar acasă nu mai e niciunde
Vine copilăria, vine adolescența, zburdă în jurul meu, sunt bine sănătoase
dar nu mai au în ce intra
dau roată în jurul umbrei lui Acasă
apoi pleacă
spre alte zări
spre alte depărtări...

”Piero di Cosimo, și el înecat în vârtejul repulsiei, a observat, analitic și cu o complezență îngrozită, contururile vâscoase, mucoase și sângerânde ale scuipatului tuberculos, care aveau să dea naștere unor compoziții enigmatice și atavice, focul și oribilul dragon al stridiei” (Dali)

”Cunoaștem prețul tăcerii, și acestei tăceri trebuie să-i punem capăt!” (istoricul britanic Timothy Garton Ash, în The Guardian, 12 aprilie cca 2017)

Reîncarnare card.
Mulți își reîncarnează cardul.

”Multe femei suferă în tăcere de mâncărimi în zona intimă... ” - reclamă tv repetată cu obstinație zi de zi la aceeași oră la Realitatea tv - aprilie 2017

”Încerca să citească dar nu înțelegea nimic. Cărțile erau scrise pentru o altă lumină” (Max Blecher Inimi cicatrizate)

Suntem tot noi?

Smerenie versus respect de sine. Smerenia nu presupune pierderea respectului de sine, Andra.

Care este diferența dintre pulime și pulație?

Echipament obligatoriu: cască, șlapi și horoscop curat.

A fost arestat și condamnat la 18 ani de închisoare un fost deputat moldovean implicat în furtul miliardului. Se numește Platon. Veaceslav Platon.

La televizor mi se comunică faptul că am pulpă de porc dezosată. Am ceafă de porc? Eu?

În mod paradoxal există femei foarte proaste care au mâini foarte frumoase. Fragilitatea Prostiei?

Normalitatea pentru mine este starea de jenă amestecată cu frustrare de pe plaja cu lopățică și găletușă de la Cazino, când de fiecare dată când ieșeam din apă trebuia să îmbrac halatul de baie pentru că așa spunea tata. Ceilalți copii nu aveau hălățele.

Să spui mereu ”Nu pot, trebuie să stau cu copilul. Nu pot”. Să te sinucizi în numele unui copil căruia i-ai băgat viața pe gât.

Un poet trebuie să fie și textier și compozitor. Să strecoare muzica printre litere. Eu nu aud muzica. Eu nu văd muzica.

Se apropie de mine pedestru și vag curios un porumbel: un suflet împachetat în carne și pene și aripi, ca orice suflet din această lume.

Ce importanță ar putea avea din punct de vedere al divinității că o frunză este mai morală, mai cinstită, mai răbdătoare etc decât o altă frunză? Și asta în vânt!

Dar oare divinitatea poate privi dintr-un singur punct?

Divinitatea are privire?
Ei bine, în această privință, putem spune că așa ceva nu ne privește.

Aici ți-ai găsit să fii bun, pe pământ, printre aceste stafii agitate, printre aceste mame înroșite?

”O scriitoare extrem de bine mobilată intelectual...” (Bedros Horasangian la RFI)

Epitaf

Nu plângeți la mormântul meu căci nu aveți ce plânge
eu nu am iubit viața, am îndurat-o
(nu pot iubi fără să înțeleg - handicap)
eu nu am dorit să mă nasc și apoi n-am avut curajul să mă sinucid
asta e tot
eu nu am iubit viața
eu iubesc ceea ce sunt acum
eu am iubit doar locul în care sunt acum
l-am simțit, l-am intuit din timpul vieții
i-am simțit căldura
și răcoarea
am visat la el, la locul din care venim
la locul în care ne ducem
eu nu am iubit viața
eu am iubit ceea ce sunt acum: un foșnet de pagină întoarsă
ezitarea unei picături de ploaie lungindu-se pe geam
locul de unde venim
și unde ne ducem cu toții
"cum a fost atunci
așa va fi și atunci"
dulce parodie, asta îți doresc!
nu plângeți pe acest mormânt de Nicăieri.

Am prins 11 rândunici
le-am legat aripele la spate
le-am legat la ochi și la picioare
și le-am întors cu fața la zid.
Am făcut același lucru cu cele 11 mierle
cu cele 11 prigorii
cu cele 11 lebede albe
și cu cele 11 lebede mov.
Toate aceste păsări erau mute.
Cu puțin timp înaintea Plecării,
am prins toate cele 11 girafe înaripate
care cu zborul lor zigzagat împiedicau argintul lunii să-mi intre liniștit în cameră,
le-am legat și pe ele la ochi, la aripe, la picioare
le-am întors pe toate cu fața la zid
și le-am trimis fiecăreia dintre ele
câte un sărut scurt și ascuțit
în ceafă.
O moarte sobră ca o cheie franceză
prinse a coborî încet peste noi.

În fond cât valorează un om, un scriitor de exemplu, în viu?
De ce ne imaginăm că noi, oamenii, valorăm mai mult în viu, iar animalele pe care le mâncăm invers?

Cititorel Scriitoreanu a produs o cărcitică.

Supt în vârtejul repulsiei

Fire vulcanică, refractar la orice epocă în care i-ar fi fost dat să se nască... Dar pentru că i-a fost dat să se nască într-o epocă vulcanică, se vede condamnat la încetinire, la frânare, la așteptare - în căutarea nesfârșită a cuvântului otrăvit cu care s-o nimicească.

”Plângeți ochi și lăcrimați
Că voi sunteți vinovați!”
(Folclor citat de Mircea Dinescu)

În fiecare clipă înfruntăm realitatea. Suntem mereu la prora propriei vieți. Cu capul mereu izbit de ghețari, noi nu ne putem bucura de clipe ci doar de (unele) amintiri.