este în loc de comentariu la poemul tău, Nu întrebi…
căruia îi voi oferi și eu o stea

***


conturul, această carne vie,
de ar fi mereu din mătase
blândă și moale,
ca-n copilărie

dar, uite,
ai prins contur și ești întreg
până când,
pășești cu piciorul drept
pe înțelesul propriilor taine,
iar,
cu cel stâng,
așa,
pe neînțelesul durerilor,
de unde au început să muște,
moliile,
conturul din perdea

atunci, numai atunci
prin ferestrele deschise
și goale
arunci
spre o zare mică
zestrea
primită