doza de realitate o gust atribuind roluri materialului
inima trebuie să pompeze
mă ridic din pat
și ascult
vrăbiuțele au spațiul lor
în ele bat inimi fără roluri atribuite

golul din mine se umple
cu gelatina unor gânduri amestecate
poate că mai visez
oricum
rolul întregului este să ia parte
la consumul zilnic

n-am nicio îndoială
eu sunt
las de-o parte
bucățile rămase în urmă și
înainte să le uit
le mai simt încă o dată
mă așez la rând
aștept
pe cerere
am trecut o inimă de vrăbiuță

astăzi donez inexplicabilul
pentru un transplant de gânduri
caut unele
care să nu fie dependente
de obscure roluri materiale
spre seară
în mine un gol pulsează
mi-au spus că e chestiune
de obișnuință
ceva despre niște fantome
de aceea am primit un tichet
pentru o zi liberă
de la viață
îl păstrez
până fac rost de toate