O carte e un glonț imediat după armistițiu, e secera unui agricultor înfometat în ditamai lanul de grâu, o rachetă lansată de Elon de la Mizil, e un biberon de o mie de litri, plin, într-o maternitate din mijlocul deșertului. O carte e un film porno cu japoneze vizionat cu socrii de Crăciun, din greșeală. O carte e un mamut căsătorit cu un dinozaur, masculi amândoi, după cum se poate observa. O carte e un sărut de țigancă cu dinți de aur și limbă de foc, o țeavă de eșapament de camion rusesc montată pe un Bentley, o palmă de dansatoare de flamenco pe un fund gol de bețiv gras, englez. O carte e un conglomerat de idei căzând în spirală și urcând înapoi ca Nadia pe bârnă, e un sandwich de salam de vampir și muștar de plastic, o bombă cu hormoni la o mănăstire de maici, un film de-al lui Tarantino la Congresul al XIV-lea al PCR, o șosetă ruptă încălțată de JFK la Dallas ca să-i poarte noroc și un amant turc al Maicii Tereza. O carte e un artificiu de calcul descoperit de un ceasornicar macedonean pentru ca minus infinit plus minus infinit să fie egal cu patru în fiecare joi la unu și șase minute fix însă doar la tropicul Racului, mai exact într-un sat mexican pe nume Sayulita, unde există o bibliotecă uriașă, cu o singură carte, cea despre care e vorba aici și care are paginile goale ca Marylin în Chevroletul roz al lui Elvis în ziua în care au uitat să facă amor, copleșiți de posteritate.