mă aflu pe Pământ
din nu-știu-ce motive
și cercetez relicve
ca un străin ce sunt!

și sap în continuare,
înfășurat în lacrimi verzi,
privindu-mă în Soare:
am început să șchiopătez!

de-atunci am mai săpat oleacă
și sap și-acum, deloc nu stau!
...lopata-mi strâmbă se apleacă,
iar eu, de mine nu mai dau!

și nu găsesc comoara sacră,
vreo spartă antică ulcea
ce-o să ateste că odată
a existat și viața mea!

rămân, deci, condamnat la moarte;
tu nu vei ști c-am fost cândva,
căci o istorie fără fapte
nicicând nu poate exista!

dar nu te teme pentru mine
și nu mă plânge tu, copilă!
reîncarnat din a ta milă,
mă voi întoarce-n chip de câine!