Observam, ca si la Paul Goma de altfel, un antisemitism si la Nicolae Monolescu. Antisemitismul este sau a fost prezent in constiinta multor popoare, pentru ca evreii peste tot au facut mai multe lucruri bune decit rele, iar popoarele neputincioase sau fals complexate care i-au gazduit, in loc sa cultive ceea ce este bun, au preferat sa-i alunge. Disputa celor doi, chiar daca afirmatia mea ar putea fi adevarata, cum ca ar fi antisemiti, trebuia sa se desfasoare in scris, academic, in dialog cu elitele intelectuale evreiesti si nimeni n-ar mai fi lansat acuze. Daca razboaiele nu ar fi avut loc, nu ar fi fost pusa in discutie cu atita vehementa existenta sau infiintarea unor state, acum in mileniul in care se vorbeste despre o Europa unita fara granite, cu extindere in viitor a notiunii de continente fara granite, locuite de popoare care sa traiasca in pace.
Ceea ce m-a aruncat, ca sa zic asa, in conflictul asta dintre Paul Goma si Nicolae Manolescu, de partea primului, este simplu, principial: nu inteleg cum Paul Goma la 15 ani de la Revolutie este lipsit de cetatenia romana si, profesional daca vreti, in continuare nerecunoscut chiar de breasla pentru care el a luptat. La adapostul breslei lui, adica a scriitorilor, stim ca se ascund unii care n-au facut nimic inpotriva unui regim totalitar, ba au colaborat cu el, iar profesional nu s-au remarcat in mod deosebit.
In context, am avut privilegiul sa consult documente inedite din arhiva Ministerului Apararii din perioada ultimului razboi mondial, in care sunt descrise deportarile facute de maresalul Ion Antonescu, dar si instructiunile lui date soldatilor de pedepsire a unor evrei denumiti bolsevici, care ar fi facut rau cetatenilor sau soldatilor romani pe frontul de est. Studiind aceste documente si prin luarile mele de pozitie in conflictul 'Goma-Manolescu', cred ca problemele disputei pot fi lamurite pentru totdeauna, recomandind celor care mai traiesc poate din ura fata de evrei, sa retina faptul ca acestia au platit incomensurabil mai mult pentru toate relele pe care presupunem ca le-ar fi facut in toata existenta lor.
In aceeasi ordine de idei, ma gindeam vazind si comunicind cu o parte dintre scriitorii care-i tin partea lui Goma, absolut din respectul unor principii la care faceam si eu referire, ca toti, dar absolut toti, demonstraza un respect nedisimulat fata de evrei. Scrisul aspru al lui Goma fata de acei evrei considerati a fi facut rau romanilor, il aseaza toti in spatiul unei polemici scriitoricesti si nu il scot in afara lui cum a incercat Nicolae Manolescu sa o faca. NM l-a demis pe poetul Liviu Stoiciu la modul absurd de la Viata Romaneasca pentru ca a publicat textul lui Goma, text considerat ca fiind antisemit. Daca ar fi avut mai multa minte si nu ar fi reactionat 'tovaraseste', disputa ar fi ramas in cadru restrins si s-ar fi putut opera doar la limitarea posibilelor vehemente ale verbului. Mai mult, disputa civilizata s-ar fi putut extinde si cu breasla scriitoriceasca sau de istorici atit din Romania cit si din Israel.
Oricum, mi-ar face placere sa cred ca ceea ce se vrea in fond este imblinzirea memoriei colective a natiei mele si nu excitarea ei spre violenta sau ura de rasa. Eu mi-as dori ca romanii sa iubeasca evreii, cel putin atit cit o fac cei care au fost dezradacinati de pamintul natal numit Romania si paradoxal siliti sa traiasca in tara unde isi au originile, Israel. In vremea studentiei, o parte a ei, am cunoscut evrei plecati din Romania care vizitau Bucurestiul si nu erau cu nimic mai deosebiti de romanii plecati in lume, care isi pling locurile natale pina la sfirsitul vietii.
E o lume in schimbare. Trebuie sa invatam sa ne toleram, sa ne respectam si sa iubim mai mult.
De pe Dealu' Clujului, o colinda draga in preajma sarbatorilor pentru toti evreii alungati pe nedrept din Romania; nu si din sufletul meu.
Love Romania, IS REAL.
A