M-am indragostit de o imagine, de o poza, de o sclipire ce mi-a ramas intiparita undeva pe retina si parca nu vrea a se mai sterge vreodata, nu de o persoana. M-am indragostit de o idee; de ideea de a avea in fata aceasi fiinta cu parul roscat si indeajuns de cret incat sa-mi prind voit mainile in el asemeni unei muste care, satula de viata-i scurta si monotona, sa arunca intr-o panza de paianjen; m-am indragostit de chipul tau simplu si natural, de care am placerea sa ma bucur decat dimineata, dupa cateva zile in care tu esti lumea mea si eu sunt a ta, in care nimic nu mai conteaza si in care am senzatia ca daca Soarele nu ar mai vrea sa rasara in acel moment, mi-ar fi totuna...