Atat de tare doare sa stiu ca niciodata n-o sa mai vina langa mine acela ce candva imi mai dadea speranta iubirii.
Si azi...cand dorul meu e sfant si dulce,nu pot sa-l reintorc la mine...pierzandu-ma in bratele lui sa-i spun ca nu e nimic pe lume mi sfant decat prezenta sa...
Si doare...dar nu atat de tare,caci stiu ca nimeni n-o sa mai iubeasca in el ceea ce eu o sa iubesc mereu...
Nimeni n-o sa stie ca tot ce a fost atunci a fost cea mai frumoasa poveste de dragoste...cea mai trista drama a doua suflete ratacite...Da...doua suflete care nu-si vor mai gasi linistea niciodata...pentru ca pana si Bunul Dumnezeu a uitat ca undeva in filele marilor condici sfinte mai exista si amintirea unor Suflete...