el nu are nicio vină că mâinile mele se fac
tot mai mici și albe

//

pe zi ce trece
domnul K e tot mai înfricoșător ori doar temător de moarte
trage draperiile își umple pipa
se afundă în fotoliu ca un leu greoi și ostenit
o să mă cheme să-i stau pe genunchi să-i citesc henry miller
am vocea palidă domnul K e nemulțumit
mă va trimite la culcare
aseară a aruncat în foc o jumătate de raft de volume
unul câte unul cu cea mai mare liniște din lume
aici n-o să mai miroasă a tavernă cu bârne afumate și tutun prost de la prozatorii tăi ruși fetițo
coperțile de piele au ars până în zori. mocnit
mâinile mele le-au privit strânse pe genunchi. neputincioase

domnul K nu iubește impresioniștii
ascund în sertarele de sus albumele cu renoir cezanne degas
fac umbre pe pereți de balauri și lupi
am gustul sângelui în tâmple
dureros
domnul K tresare din somn. adulmecă. aprinde luminile toate
a tu erai
eu spun sshhht nu trebuie să afle cum
mâinile mele
se jucau cu spaimele cu visele lui rele

de-a cașicum se joacă mâinile mele
dărâmă piesele de domino împinge nebunul în brațele reginei
regele se va sinucide aruncându-și zalele din turn
oștenii pe rând în prăpăstii
și caii
nu sigur că nu
domnul K iubește caii și iarna partidele de vânătoare
face pariuri eu aleg un nume la întâmplare. cel norocos
a doua zi îmi va dărui
o brățară. vezi draga mea șase rubine două smaralde două safire briliantul asimetric
în tăietură clasică europeană veche
execuție manuală
manieră art deco

eu îți sunt tot mai fărădeveste,
d-le K

ar trebui să-i spun
noaptea vine la mine o lupoaică neagră
îmi linge mâinile nu tremur are ochii lucioși botul umed
aș vrea să mă tem dar
îi cuprind cu amândouă brațele grumazul
fierbinte nu tremur
și nu mai aștept nimic

domnul K își lustruiește arma
cântă cu glas baritonal neașteptat de frumos
spune că de câteva nopți vede prin perdele o lupoaică
mârâie mușcă pământul scurmă cu labele din față
își sticlește colții câte doi de fiecare parte
se înserează
și

el nu știe
la noapte îmbrac iar blana lupoaicei
pielea ei caldă peste pielea mea temătoare
dintr-o singură bucată fără cusături

domnul K iubește femeile
adoarme și strigă încet nu-mi nimerește numele
adele marie-claire yvonne
pendula s-a oprit
domnul K respiră rar concentrat
e ger de sticlă în cer pe pământ
miroase a praf de pușcă sălbăticiune și zăpadă
port viața lupoaicei în trupul tot ca o rană
număr deslușit f o a r t e rar 9 10 11
voi pleca
la a douăsprezecea bătaie

la marginea pădurii lupoaica m-așteaptă