Într-o zi îmi voi smulge ochii și-i voi arunca într-o gură de canal. Mă voi juca de-a fluturii pe străzile pe care nu le-am apucat niciodată, voi uita maidanele noroioase ale copilăriei, așteptând să-mi cânte veverițe la fereastră, și poate aievea îmi vor apărea toate culorile din vis.
Orașul acesta, care nu mai este al meu
și în care străzile nu mai merită să poarte nici nume, parcelați-l și vindeți-l cum vindeți prezervativele, printre mormanele de tramvaie nu mai recunosc nimic, nici chipurile oamenilor, nici vitrinele, nici măcar întunericul.
Orașul acesta populat cu fantome, descărnat, în care noi toți ne-am dus la culcare demult, într-o noapte de mai, când au putrezit speranțele.