Știu că nu-mi mai deschizi scrisorile,
s-a frânt
în tine ultimul cuvânt ...
și-ți scriu
și eu
ca dintr-un anotimp pustiu
în care
nici măcar o floare
nici un mister
nu trece lacrimă
prin ger...
în altă depărtare sunt,
în altă depărtare îmi ești
și nici nu iți mai scriu povești...
adânc
rătăcim
orașele în ploi de plumb,
bacovian bolnav prăpăd
cu ochi de jar ce nu mai văd
lumina ce s-a prăpădit
într-un alt spațiu,
într-un alt timp...