el hombre
era personajul meu preferat
ne întâlneam pe tâmple de umbră
o zi pe săptămână își juca rolul
eu aplaudam din când în când
apropiații ziceau
‘scenariul e prea forțos
pentru temperamentul lui ușor feminin’
azi l-am zărit pe scenă
(regizorul nu-mpărțise rolurile)
el se plimba se holba la mulțime
făcea cu mâna
nu-i răspundea nimeni
îi crescuseră cearcăne
îi transpirau palmele
mă așezasem undeva pe rândurile din mijloc
întotdeauna cu spatele spre actori
(simțeam mai bine piesa)
este ziua mea de vopsire a unghiilor în roșu