Trăim în unicul Leagăn minunat al Planetei Albastre – Pământul, doar el deținător de elemente vitale, nefiind descoperit până în acest moment altul, de ființa rațională – Omul, preocupat în cea mai mare parte a timpului, mai mult de distrugerea lui.
Problema extrem de delicată ce urmează a o pune în discuție este, după cum am mai descris în multe alte lucrări, capacitatea de a gândi a omului, de a discerne între ce e bine și ce e rău.
După părerea mea, dacă la începuturile evoluției omenirii, diversificată prin condițiile geomorfologice existente în acele timpuri, indiferent de culoarea pielii, stare materială toți indivizii își derulau viața în mod echitabil, capacitatea de gândire a ființei umane fiind în acele timpuri, rudimentară.
Instalarea ca apoi proliferarea diferențială pe scara socială a omului s-a produs urmare schimburilor așa zise materiale dar în special a celor de origine alimentară, pe bază de troc, această formă suportând diverse modificări, până la procurarea acestora, inițial prin evaluarea prețului lor la nivelul valoric pe bază de pietre, mai mult sau mai puțin rare, până la reprezentarea lor prin monede de diverse valori, variabile în funcție de situația materială a formațiunilor statale, existente în rețeaua de schimburi comerciale în care acestea se află la un moment dat.
Până în acest moment, nu se pune problema instalării vreunui potențial pericol privind existența umană.
Perturbările interrelaționale privind raporturile sociale dintre oameni încep să se instaleze odată cu dorința unora de a acumula sume din ce în ce mai consistente, pentru a trăi o viață de huzur, pentru aceasta fiind în stare să-și terfelească însăși demnitatea umană.
În tandem cu aceste aspirații, se instalează, lăcomia, urmată de practici nu tocmai ortodoxe, cum ar fi minciuna, hoția, perfidia, șantajul, tâlhăria, trădarea, intriga și dacă subiectul în cauză este constrâns de situație, recurge chiar și la crimă.
Orbit fiind de ispititoarele plăceri ale acestui tip de trai, omul, ca ființă superioară de această dată, uită efectiv de nobilul rol pe care îl are și anume acela de a menține echilibrul vital al biosferei animalo-vegetale, jucând de multe ori rolul negativ al actorului pe scena vitală a Lumii.
Dacă ar face totuși un mic efort prin a face abstracție de grupul social din care face parte, și ar studia comportamentul semenilor săi, organizați tot ca grup, ar descoperi ceva inedit în ceea ce privește manifestările ființelor umane de care tocmai s-a detașat.
I-ar fi ,pentru început extrem de greu să realizeze din ce mediu ostil a ieșit, evadarea sa din acesta, determinându-l să îmbrace o cu totul altă personalitate, degajată de stressantul și ostilul mod de trai în care a trăit fără a realiza aceasta.
După o perioadă determinată de timp ar realiza că până atunci fusese prizonierul unei fetide mocirle umane, caracteristicile dominante ale acesteia fiind ispita, minciuna, egoismul, ura, invidia, ipocrizia, privite negativ iar ca părți așa zise pozitive ar triumfa fățărnicia, lauda, perfidia ce au rolul de a radia și cele mai nesemnificative tendințe de ajutorare a semenilor aflați în nevoi.
Nici unul din indivizii acelui grup de care te-ai detașat, nu au descoperit lumea adevărată, sensul dar mai ales rolul de actor pe scena Pământ, ascultând parcă mai tot timpul să i se șoptească ,, din culise’’ cum ar reuși mai bine să câștige noi plăceri furibunde în schimbul ștergerii demnității de Om.
Nu vor realiza însă că cel aflat pe postul de sufleor este însăși simbolul malefic al răului.

Iulian Nistor- Vaslui 12.01.2008