Ninge…
Ninge peste toata zbaterea noastra, peste griji, peste lacrimi, peste taceri fara explicatie, peste plecari.
Ninge…
Sa ninga! Zapada va acoperi cu alb tot ce numai alb n-a fost! Sa traim iluzia ca e bine, ca o vom lua de la capat, ca de sub zapada ies flori si nu urme...
Sa ninga peste tot ce-a lasat vara asta neterminat si neuitat. Sa fie zapada pe fiecare umbra a unei frunze si pe fiecare fosta petala... Foarte bine! Se asterne alb peste frumuri de parca pasii nostri nu le-au calcat niciodata. Dupa zapada aceasta ne vom duce acolo ca si cum ar fi prima oara!
Sa ninga peste tot ce n-a fost sa fie. E ca si cum ar ninge peste un foc mocnit care nici flacara n-are si nici cenusa nu-i. Zapada va sti sa stinga urma de jar pentru totdeauna. Cum stie sa inghete ultimul boboc al unui trandafir intarziat si imprudent.
Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost bine. Zapada cazuta peste nebine e ca mantuirea prin alb. Raul si zapada n-au nimic in comun. Zapada sa fie uitare...
Sa ninga peste tot ce-a fost, dar n-a fost frumos. Zapada e frumoasa. Acoperim cu zambet de alb incruntari si indarjiri de urat...
Sa ninga peste amintirea ta. A fost numai suferinta, cuvinte nespuse, lacrimi neplanse decat in interior, ca un rau care sapa sub munte... Sa ninga peste plecare. Sa ninga peste tacere. Sa ninga ca si cum ar fi definitiv...
Sa ninga peste amintiri...