Din îndurarea gândului nătâng,
mânjind astfaltul cu piciorul stâng,
scrâșnesc semne,
strâmbe lemne
ce mă mai ard și le mai plâng.

Din risipirea visului frumos
pe hainele umile de pe jos
mă mai mir
minute-n șir
de vreun dor, cam dureros.

De bună seamă,
de bună zi
si câte bune or mai fi,
aici în palmă
stau s-adoarmă
îngândurările-mi târzii...