agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 7196 .



înainte și înapoi
personals [ Journal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Nia ]

2008-03-04  | [This text should be read in romana]    | 



întotdeauna am vrut să privesc în lungul lucrurilor mi-a plăcut să umblu pe străzi în căutarea altei străzi mereu necunoscute
când eram mică mă fascina să stau nemișcată fără să mă uit în dreapta sau în stânga priveam vietățile cum intră și cum ies din găuri în care numai ele încap
când am omorât primul gândac am crezut că o să mor și eu în ziua aia și o să rămân întoarsă fără să știu în ce parte
de frică am început să alerg în jurul lui începuse să plouă dar el era tot acolo cu picioarele în sus nemișcat
dacă se sfârșise înseamnă că a trebuit să înceapă
cum o fi început gândacul asta... mă gândeam
când am să fiu mare da când am să fiu mare am să-mi cumpăr grămezi de pălării cu bor și cu flori am să mă mărit cu un bărbat bogat musai să nu fie plictisitor (urăsc bărbații plictisitori) am să învăț să joc barbut și am să fac tot posibilul să mi se adreseze cereri nelalocul lor
am să-mi cumpăr țigări scumpe mentolate și o brățară cu scoici câteva lumânări parfumate și o tabachera chic
copilăria asta mă plictisește îmi spun făcând lehamite un semn din mână
îmi iau grăbită jucăriile sub braț și fug spre casă

plouă

camera mda camera mea de joacă avea toate locurile ocupate
cu părere de rău mă uitam la peretele acela unde caii se duceau zilnic să se adape gândindu-mă cât de triste trebuie să se simtă animalele astfel părăsite în disprețul tapetului
caii iscăleau doar cu o cruce trecerea lor pe acolo fără să se sinchisească de analfabetismul lor înnăscut
pe alt perete păsările mai istețe silabiseau cu glas tare și răspicat vocalele mai la modă și consoanele mai puțin indigeste
chiar și blândul rinocer devenise bănuitor nu înțelegea sentimentele agitației
rămăsese acolo pentru mine părăsindu-și viitorul
atâta grijă atâta dragoste atâta dăruire pentru ca momentul să-l transforme într-un nătâng bătrân căutându-și cimitirul
în depărtare ziua începea să se mijească când fără veste un zgomot le-a amintit cailor destinul inevitabil al rinocerului
trezită din somn asistam nedumerită la transformarea lentă a camerei mele de jucării...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!