8 Martie, o zi dedicată în exclusivitate femeii, mamă, soră sau fiică, este o mare sărbătoare în primul rând celei care ne-a dat viață, ne-a ocrotit și a vegheat la căpătâiul nostru, de când eram în fașă, a trăit poate clipe de nedescris, atunci când eram bolnavi, sau emoțiile lor privind reușita noastră la diversele examene ale vieții, au fost de cele mai multe ori incomensurabile, în raport cu gradul lor de risc.
Începutul de mileniu, a păstrat din nefericire mentalități și tradiții ce de mult timp necesita o epurare, locul acestora urmând a fi ocupat de scoaterea din umbra bărbatului și căutând mijloacele cele mai eficiente în a promova femeia să ocupe un loc la fel de important, în toate sferele de activitate.
Anacronic, trecând în revistă alternanța matriarhat-patriarhat, se poate concluziona că au fost prea scurte perioadele vizând prima valență, datorită modificărilor de preocupări privind nașterea și îngrijirea copiilor, funcția de conducere fiind preluată de bărbat.
Acest aspect nu a întârziat să producă o detașare vizibilă între femei și bărbați, rolul în a lua decizii fiind preluat de bărbat, care a devenit stâlpul familiei, femeia trecând, după cum se spune în popor ,,la cratiță’’.
În conflictele de orice natură, dar mai ales în războaiele purtate de-a lungul istoriei, protagoniștii acestora au fost în majoritate bărbații, implicit victimile fiind aceștia, fenomen ce a determinat o decalare numerică, între cele două sexe, dar nu numai din punct de vedere numeric, o explicație biologică în acest sens, putând fi și aceea că celulele sexuale simbolizate cu XX în cazul femeilor și cu XY în cazul bărbaților, prin combinația lor ducând la conceperea mai multor persoane de sex feminin, având în vedere faptul că există mai mulți cromozomi X decât Y, iar probabilitatea de a se naște mai multe femei să crească prin progresie geometrică, raportul dintre femei și bărbați, după cum indică unele statistici fiind de circa 5 la 1.
Cu toate acestea, situația tinde să devină alarmantă în ceea ce privește rolul femeii în a-și exprima opiniile privind factorii de decizie în societate.
Fostul regim din România, a creat numeroase locuri de muncă, specifice femeilor, sfera productivă, ocupată de acestea fiind formată în special de ramurile economice axate în special pe industria ușoară, comerț, prestări de servicii către populație și nu în ultim rând sectorul educațional.
După instalarea democrației, după anii ’90, în țara noastră, societatea a cunoscut o scindare radicală în ceea ce privește restructurările economice de orice natură, flagelul șomajului instalat în rândul populație reprezentative ca forță de muncă activă, afectând în mod special femeia.
Statul prin instituțiile și cadrul legislativ specific acestui tip de situații a intervenit în a opri extinderea acestora, dar nu cu un mare succes, un rol direct în atenuarea acestora fiind preluat de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, instituție înființată la data de 01.03.2005, Legislația fundamentală instrumentată în acest sens fiind oglindită în prevederile Legii Nr. 202/2002, privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, ce a suportat până în prezent mai multe republicări aliniate cerințelor Uniunii Europene.
Cu data de 01.07.2007, au luat ființă compartimentele teritoriale județene, având ca principal obiectiv finalizarea Planului General de Acțiuni pentru implementarea Strategiei Naționale pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați pentru perioada 2006-2009.
Pentru atingerea acestuia însă, din fiecare județ se culeg date statistice privind, în mod special situația socio-profesională a femeii din toate domeniile de activitate existente atât în zonele urbane dar mai ales din zonele rurale, urmând ca în urma analizării situațiilor reale concentrate la nivelul Agenției, să fie identificate modalitățile de reglementare a tuturor situațiilor de carențe sociale.
Un prim aspect direcționat în acest scop, a fost prezentarea situațiilor privind gradul de ocupare a forței de muncă din rândul femeilor, a femeilor manager, a familiilor cu unic întreținător, bărbat sau femeie, numărul femeilor cu rol de conducere într-o instituție, numărul femeilor ce figurează ca membre în cadrul consiliilor locale comunale, urbane și județean, completarea de chestionare privind situația femeii din cele mai sărace zone rurale ale județului, precum și situația femeii din orașul reședință de județ etc.
Datele colectate până la această dată nu par a fi deloc încurajatoare, cu preponderență cele ce vizează zonele rurale în acestea de regulă femeia fiind cea care încă mai are treaz în conștiință faptul că ea trebuie, printr-o lege nescrisă dar înrădăcinată în subconștientul său că indiferent de felul cum decurg relațiile în cuplu, ea trebuie să i se supună bărbatului, preocupările sale cotidiene fiind gătitul, spălatul, dereticatul prin casă și curte, îngrijirea animalelor, creșterea și îngrijirea copilului sau a copiilor, chiar și în nefericitele cazuri când sunt și bolnavi fac parte din sarcinile în exclusivitate ale femeii.
Mentalitatea, a rămas ca o zestre, din generație în generație la aceste femei, luând în considerare și aspectul religios, prin care, femeia indiferent de viața pe care o duce în cuplu, chiar dacă este victimă a violenței de gen sau (și) domestică ea trebuie să i se supună bărbatului.
Multe dintre femei nu au cunoștință sau nu vor să se documenteze de complexul pachet de legi care le poate oferi protecție și chiar emancipare.
Dacă s-ar depăși aceste așa-zise prejudecăți, încercând, chiar cu anumite riscuri să devină pragmatice, debarasându-se de obiceiul de a vedea lumea numai între granițele satului, situația vieții chiar în acea comunitate ar căpăta altă nuanță cu vădite tendințe de progres spre civilizație.
În concluzie, prin participarea și chiar implicarea femeii în funcții de conducere precum și în sfera politicului, societatea românească ar cunoaște un real progres.

Iulian Nistor – Vaslui
05. 03.2008