Doua mâini albe așezate sfios,
Cuprind nesfârșitul.
Eu...
Știu ca e mama.

Două clipe contopite duc spre plus infinit,
O lacrimă caldă scaldă un chip.

Așez mâinile mele sfioase
Pe genunchii ei tremurânzi,
Îi dăruiesc brațele mele,
Mâinile ei sunt acum ale mele.
Ea...
Imi dăruiește inima ei,
Eu i-o dăruiesc pe a mea
Și uite așa făcând schimb de inimi
privim lumea în mod diferit
De pe buza clopotului ce stă să bată.

Privirile noastre trec dincolo de ding dang-ul clopotelor.

Cuprinzând infinitul din noi in căușul palmelor noastre

O lacrimă caldă scaldă un chip,
Noi imbrățișându-ne dansăm pe buza clopotelor lumii,
Tăind nemărginirea cu dragostea noastră.

De dincolo de cuvânt,
După ding dang-ul clopotelor frenetic,
Simt mâinile mamei intinse sfios
Să-mi șteargă lacrima caldă prelinsă pe chip.