Ce-mi place soarele de toamna risipit pe frunze aurii...imi aduce aminte de o senzatie din copilaria mea...
Incerc sa-mi amintesc copilaria...nu reusesc!N-am reusit niciodata.
Copilaria mea inseamna amintirea clara a primei ghinde pe care am cules-o dintr-o padure la Targoviste...
Momentul in care am descoperit magnoliile din Cismigiu...
Prima julitura in genunchi cand am invatat sa merg cu bicicleta...
Ghiozdanelul maro cu penar de lemn pe care l-am primit in prima zi de scoala...
Prima carte pe care am citit-o...
Patul de fier de la gradinita...
Borcanul cu serbet de ciocolata...
Geanta mamei in care gaseam mereu ceva bun...
Sortul bunicii cu buzunarele pline de fructe...
Si as putea sa insir asa mii de senzatii...caci atat mi-a ramas din copilaria mea...doar amintirea unor senzatii!