Dragă Doamnă Redactoare, Domnule Redactor,

Încep cam strâmb colaborarea la Atelierul Dumneavoastră, cu o întrebare care poate să vi se pară ciudată, poate chiar supărătoare:
În afară de pătratul acesta gol, care la prima privire trezește amintirea unei camere de așteptare la dentist din timpul comunismului, în care nu am altă posibilitate de a scrie decât cu tipul acesta de litere, luat probabil de pe o mașină de scris dinainte de războiul Mondial, fără nici cea mai mică posibilitate de alegere de formă, mărime, culoare, tip de scriere, etc, toate, elementare posibilități tehnice în zilele noastre. Toți cei ce scriu la "Agonia" le au de fapt, având în vedere că scriu toți pe computer, pe "Word"-ul, Universalul.
Tocmai aceste noi, generale și elementare posibilități de scris mi-au dat mie posibilitatea să întăresc conținutul scrisului meu cu aceste posibilități formale, care încetișor au devenit importante și chiar esențiale pentru expresivitatea scrisului meu.
Nu vreau să mă întind prea mult cu lămuririle, nu vă bat capul cu ocoalele mele pe la Caligramele lui Apolinaire, la letriști și la mulți alții, preocupați de forma scrisului.
Vă dau doar un simplu exemplu: Dacă scriu, să zicem, "foaie verde" cu negru, dau o idee abstractă, literară, pe care cititorul o prelucrează mental, așa cum vine, și in funcție de contextul scris tot tradițional, cu negru.
Dacă însă, scriu "foaie verde" cu verde, atunci brusc dau o "imagine" întărită, a foii "verzi". Iar dacă o scriu cu roșu, sau altă culoare, produc in capul cititorului o ruptură psihologică între sensul cuvântului "verde" și formă, care poate să creeze o percepție nouă a asociației celor două cuvinte, dând o nouă posibilitate de percepție. Și e tocmai ceea ce eu urmăresc prin această disrupție între "semnele formale" și "conceptul" cuvintelor.
Și sunt multe, multe alte noi, posibilități.
Apropo de scris: Stravinski scria partiturile cu culori diferite, pentru diferitele instrumente, nu numai pentru ca să le deosebească mai ușor, dar și pentru că, "o anumită culoare se potrivea mai bine unui anumit instrument, decât alta".
Cuvântul "frumos" nu e frumos și-n formă! Cuvântul frumos poate fi scris și frumos și... urât! Nu vi se pare că aspectul formal poate să fie o zonă de căutare pentru cei ce tocmai asta fac: cercetează posibilitățile de expresivitate ale Cuvântului!?

Vă rog în consecință, frumos, să-mi spuneți cum să fac
să-mi "atașez" eventual textele, așa cum le-am gândit și scris pe "Word" și imposibil de transcris în tipăritura aceasta uniformă, ca patul lui Procust.

Și dacă ați ajuns cu cititul până aici, vă mulțumesc foarte mult pentru răbdare!


Am încercat să scriu și pe adresa de contact al "Agoniei", dar n-am primit nici un răspuns.
Cu anticipație, mulțumindu-vă pentru un răspuns, rămân al Dumneavoastră îndatorat,

Mihai Bădică.