Scrisoare deschisă către părinți
(Omagiu d-nei Zamisnicu, prima mea învățătoare, a cărei soț, preot cu har, a fost arestat de comuniști și trimis la canal.)
Vă sărut mâna mamă și tată;
Vă rog să mă iertați, de v-am greșit vreodată!
Eu vă transmit din suflet, multă sănătate!
De-un trai mai bun, acum la bătrânețe, s-aveți parte.
Căci pentru mine ați fi făcut orice minune,
Să pot trăi mai bine, azi, pe lume;
Din zori de zi și până la chindie,
Voi ați muncit o viață, răbdători, pe glie:
Și câte sacrificii n-ați făcut, ca să-nvăț carte,
De-o viață mai aleasă, să am parte!
Zi după zi , în verile fierbinți,
Ați slugărit la CAP , iubiții mei părinți;
Mâncarea voastră a fost mereu săracă:
Un sfert de mămăligă , brânză, și o ceapă;
Concedii n-ați avut..., nici sâmbăta măcar;
Chiar sărbătorile sfinte le-au scos din calendar.
Și, chiar Duminica, de lucru vă găseau a face;
Ca slujba sfântă să n-ascultați în pace;
Și când , unul din voi, era de moarte mai aproape,
N-aveați nici popă să-i citească , nici cine să-l îngroape…
Căci au venit de la securitate într-o seară
L-au prins ca pe-un tâlhar pe preot, și-l arestară!
Nimeni de-atunci nu-l mai văzu-n altar,
Muri sărmanu-n Deltă, sau, poate la canal.
O , Doamne, cum vă mai vânau, spurcații!
Cu milițieni și câini, ca apucații.
V-au adunat cu forța-n colectivă,
Dar grâu nu vă dădeau, nici pentru o colivă!
V-au scos la muncă, ca vite de povară,
Și, au făcut din sate - o lume de ocară;
Și dintre toți, mai răi, erau ei, activiștii...,
Mai ceaușiști ca Ceaușescu, mai comuniști decât ei..., comuniștii.
Stăteau la pândă, când vă-ntorceați din câmp,
Să nu cumva să fure , unul , vreun porumb.
În pușcărie v-au băgat, de vă luați ce vi se cuvenea;
Au , cum schimbat-au oamenii - în câini flămânzi, sadea.
Și cum strigase tată, unul de pe-aici:
,,Am să-ți dau copilul, afară din servici!’’
Și biata mama, de teamă, cum mai plângea!
De grija fratelui și-a mea...

O , Doamne de ce nu-ndrepți această lume strâmbă?
Și lași pe cel care muncește - să fie mereu slugă!
Cum poți răbda c-acest producător de bucate
De rodul muncii sale, să nu aibă parte?
De ce lași să se îmbuibe vicleanul bădăran?
Ascult-odată Doamne…, și, ruga de țăran!
Vasile Anton