Munții înțeleg ce pajiști trebuie sa-și inunde cu soare?
Din șoseaua aglomerată se ridică sunetul unui cd-player,
Norii amenință surâsul meu și plouă cu raze oranj.
Nu văd piscurile în ceață și mă simt curioasă.
Vreau sa-ți spun că brazii de ieri noapte, monștri pe cer,
Nu reprezintă nimic în raport cu stelele.
Așa cum nici stelele nu reprezintă nimic în raport cu infinitul.
Dacă asculți ploaia pe carosabil, ai putea da un sens
Unor secunde, dacă îmi privești ochii, ai găsi un răspuns scurt,
Si raspunsurile scurte sunt greu de descifrat.
Cine mai citește în ele?
Munții își aleg razele de soare și ploile.
Eu aș alege această călătorie.
Și m-aș încumeta să mă plimb în ploaie.
Care nu ar însemna nimic altceva
Decât acei brazi-monștri în noapte...