te iubesc, dar să nu mai spui la nimeni, nu mai spun,
pe cine ar interesa cine mă iubește,
mai bine scriu aici, află toată lumea,
e cineva care mă iubește, ar trebui să fiu fericită,
- ce înseamnă să bagi mintea de femeie în texte -,
însă eu vreau să plec la Paris, cu vreun low cost, până la Paris și înapoi,

și când vreți să vă-ntoarceți, mă întreabă Simona de la un call center, la unu noaptea,
când s-o face de toamnă, îi spun, aș mai sta cu ea, i-aș povesti
despre domnul Pa, despre poezie și incertitudini, am sta de vorbă,
poate și ea se plictisește nopțile, poate nu mai e niciun nebun care să vrea să plece
noaptea la Paris
poate că i-aș spune pe cine iubesc eu sau aș întreba-o
pe cine iubește ea, am povesti, între două zboruri,
între un ceai de ghimbir și o cană pe raftul de sus,

și când vreți să plecați? nu contează, îi spun, chiar așa îi spun,
pot să plec oricând, pot să mă întorc oricând, iubitul meu e de fapt
pasărea măiastră din basmele cu zâne și zmei,
cum, nu e Făt-Frumos?
mă întreabă Simona de la un call center și caută mai departe în lista ei acolo,
se aude cum caută, o zi în care zborurile
să fie pe gratis, să zbori pe gratis,
precum toamna asta din buzunare,
o zi în care iubitul meu pasăre să îmi ceară doar o bucată din pulpă
sau poate dintr-un sân,
o mastectomie subtotală a iubirii,

mai e un singur loc, ați putea să îl luați chiar mâine, îmi spune Simona de la call center,
mâine
mâine am să mă așez încet în forma verzuie a umbrei
mâine or să se termine toate zborurile, toate destinațiile, iubirile, toamna,
textul acesta, supărarea mea pe inginer
și pe Suzi din țara minunilor
mâine, dragul meu, o să vină cineva
- cineva pentru fiecare îndrăgostit în parte -
și o să ne șoptească
sau poate o să se facă un meeting organizat în centrul tripartit al pământului -,
hei voi ăștia care cărați cu voi câte o iubire imposibilă,
voi ăștia