Îmi amintesc cum în urmă cu mai bine de un an, o femeie în vârstă de la țara, fără școală, a venit să își depună o cerere de subvenție pentru pământ, la un centru local al agenției de plăți. Pusă în fața unor hărți frumos colorate, am întrebat-o cam pe unde i se află pământul, dându-i câteva repere. Mi-a zis că nu știe. Cum lucrezi dumneata pământul dacă nu știi unde se află, o întreb? La pământ mă duce calul, zice ea. Calul lucrează pământul, deci el ia subvenție, îi spun femeii în glumă. Când a auzit încotro s-ar putea îndrepta subvenția, biata femeie a început să bocească, spunîndu-mi ca e singură, bolnavă, bătrână și că deabia își duce zilele.

Dacă această imagine a Romaniei noastre dragi a speriat lumea cu ani în urmă, astăzi, Europa se sperie de viteza de absorție a fondurile comunitare, produsă de către oameni care știu ce vor pentru a-și face viața mai ușoară, îndrumați fiind de excelenți profesioniști în consultanță.

Revenind la oile noastre, există pachete financiare acordate în plus, fermierilor care au depus cereri de subvenție pentru anul 2008. Ele se referă la zonele montane defaforizate, zone defavorizate-altele decât zona montană și pachetele de agro-mediu.

Chiar dacă vi se impun condiții stricte de întreținere în bune condiții agricole și de mediu a acestor terenuri, iar ele trebuie să fie populate cu un anumit număr de animale, exprimat în Unitate Vită Mare(UVM) la hectar, registre de agro-mediu,etc., să fie foarte clar: subvenția nu se aruncă la vaci, ci se îndreaptă spre fermier. Subvențiile la bovine reprezintă un alt capitol pe care îl voi aborda cu altă ocazie.

Leneșul ar putea înțelege greșit: pentru a deveni fermier și a beneficia de fonduri europene trebuie să te bazezi pe căruța trasă de cal. În această situație, răsplată sau subvenția calului, cum o denumesc eu, pentru întreaga activitate agricolă, se va ridica de sub coada acestuia.

Ca o pildă pentru cei ce construiesc Romania reală, cei harnici și cititorilor acestor rânduri, l-aș cita pe Paul Goma: dar tocmai asta este măreția, să nu fi convins că ceea ce faci “slujește la ceva”, dar să faci!