mi-e bine așa,
în lumina lăptoasă din autobuz
stau ghemuit ca-n pântecul tău
vocea fetei de pe scaunul din față
e vocea ta cerând vitamine farmacistei
aerul abia respirabil nu e decât
placenta care mă ține viu
călătorind odată cu tine
fără a face vreun pas
pun pariu că afară e frig
îți simt inima bătând din ce în ce mai tare
cu cât ne apropiem de stație
uruitul acesta blând mă calmează
ca o dimineață de mai însorită
fără spaima că ar apărea vreun
controlor de bilete

oh,
știu deja ce mă fac
dacă ies de aici viu
am să fiu
șofer de autobuz