Despartirile dor si astern tristetea in sufletul tau indiferent ca au fost dorite sau nu, indiferent ca ai fost ranita sau nu. Poate chiar o despartire linistita aduce mai multa durere decat o cearta cu motiv de tradare. Accepti pentru ca asa este cel mai bine pentru tine dar nu stii cum sa vindeci rana despartirii intr-un timp cat mai scurt pentru a nu simti acut golul lasat. Orice, oriunde parca nu face altceva decat sa te cuprinda de nostalgie...
Si incepi lupta cu amintirea, pentru a nu o transforma intr-o clipa de durere.

Nu, nu este mai bine asa dar nici altfel nu ar fi fost mai bine. Cand nu ai de unde alege, preferi sa lasi trecutul in bratele unei mari iubiri acum apuse dar care a reusit pana in ultima clipa din viata sa te invaluie de fericire. De ce sa inmormantezi o dragoste cand o poti lasa suspendata intr-o clepsidra a timpului...
Astfel stii ca traieste chiar daca nu prin tine...

Oamenii nu stiu sa se retraga la timp, cand inca pot pastra in suflet comori...
Asteapta in agonie pana acestea se transforma in cenusa si la ce bun?!
... Sa transformi o clipa care iti daruia totul, intr-un nimic...
Lasitate, as spune din contra, ca este putere, pentru ca numai o iubire adevarata iti poate da curajul sa te desprinzi din bratele ei cand inca aceasta te face fericita.

Despartirile dor dar nu lasa rani atunci cand te simti impacata cu inima ta, cand stii ca in doi nu s-a gresit, cand stii ca oricat ai scormoni in trecut nu ai de gasit decat bucurie. Bijuterii culese in momente speciale care te-au invatat sa cresti...
Nu merita sa cazi in ultima clipa, sa transformi o despartire intr-o suferinta...
Nu merita sa anulezi o iubire pentru ca o poti pastra in suflet ca o amintire mereu vie...