ai trăit și tu sub jumătatea asta de cer
luminat de jumătatea asta de soare
te-ai târât pe jumătatea asta de deal
și stelele ți se păreau de sârmă ghimpată

ți-a fost frică să-ți întinzi toate brațele
nu cumva să sângerezi, lovindu-le de colțuri

un orizont prea strâmt
sub care să-ți înghesui visele

cerul prea departe
doar copilul din tine -pe care l-ai dat uitării-
te-ar mai putea ajuta

începi să îmbătrânești
la jumătatea distanței dintre speranță și resemnare
ți-ai zidit coliba pe jumătatea asta de deal
și aștepți
poate-poate va veni peștișorul auriu
sau un înger să netezească muchiile stelelor
să le cuprinzi cu toate brațele

poate-ai uitat că stelele sunt sfere