Eu, cel care ajunge în partea cealaltă spărgând Zidul, nu sunt același cu Eu care am ajuns în partea cealaltă sărind Zidul. Suntem doi inși total diferiți, atat de deosebiți incât nici nu aș putea spune « suntem « , « noi » sau « doi » fără a comite o cumplită nedreptate față de lucrurile care ne despart. De altfel eu, cel care vorbesc acum, nici nu ii tolerez la fel pe cei doi. Spre exemplu, nu mă suport deloc pe eu, cel care am spart Zidul. Eu acesta sunt un tip foarte vulgar si violent, fără pic de finețe, fără maniere, care nu suportă obstacolele de niciun fel, pe când Eu, cel care a menajat zidul si opera constructorilor, nu și respirația spectatorilor, sunt o persoană inteligentă, fină, recunoscatoare si altruistă, care știe să-i aprecieze pe ceilalți si să se bucure de aplauze chiar și atunci când aceștia se transformă intr-un obstacol pentru mine. Eu sunt maleabil nu distrug munca altora și sunt în stare să ocolesc obstacolele.
E frumoasă povestea asta despre Mine, însă nu e deloc adevărată, îmi șoptesc eu, cel care am doborât zidul și eu, cel care povestesc, e o minciună sfruntată, placută Mie, celui care sare Ziduri. Trebuie sa recunosc față de mine însumi că sar zidul pentru că nu-l pot doborî și nici nu-l pot ocoli, pentru că e plin de scări ușor de coborât, mai mult, nici măcar nu e un zid, e un gărduleț prăpădit care, deși stă să cadă, tot îmi dă de furcă.
Eu care povestesc și Eu care sar gardul suntem invidioși pe eu care rupe Zidul ca și când nu ar exista și care trece de El fără să se uite in urmă. Il urăsc cu atât mai mult cu cât știu că el știe că am sărit gardul clandestin, negăsind Poarta.