Mai umblu pe aici
citesc si comentez
în urmă nu privesc,
nu e târziu...

sigur nesigur urmăresc
în aripile treceri dincolo
o urmă sângerie de speranță
pe ziduri și-n ziduri
un animal nenăscut
își urmărește trecerea
prin viața zidirilor
de sine în sine
măcinat de îndoiala
putredă a cărămizilor...

e ca un joc...
îl prinzi din aer!