destul
am locuit nenumărate corpuri
chiar dacă spiritul ar vrea o altă metensomatoză
i-ajungă numai umbra mea
de liniște mi-e dor deci fără să regret
eu mă retrag senin ca un brahman
spre ieri spre astăzi ori spre mâine
oricum același timp îl măsurăm în van
divin cuvântul viu tot două margini
cântec de leagăn și reqviem
oare nu e mai plină de sens tăcerea de care și zeii se tem?

destul până aici – vedea-vor alții naintea sau în urma lor?
cei morți cei vii cei nenăscuți privească haosul cum vor

eu plec dar până să dispar mai ascultați-mă în gând
redați memoriei întocmai durata clipei care sunt