pliculețul minervei – umberto eco

~~~
cu vreo zece zile în urmă, la stampa a redeschis discuția despre noționism, termen ce pare că a revenit la modă
cu siguranță contestările din ’68 și diferitele reforme sau schimbări empirice din învățământ au căutat să elimine orice formă de învățare bazată pe studiul unor simple noțiuni, și “noționism” devenise un cuvânt îngrozitor
fiindcă îmi imaginez că, cel puțin în școli, mica problemă va provoca o dezbatere, aș vrea să fac câteva diferențieri
mai înainte de toate să deosebim noțiunile de noționism
indiferent de ocupația unei persoane, ea are nevoie să posede unele noțiuni, și atunci când citește că a avut loc o debarcare în somalia, e bine să aibă o cât de mică idee despre unde se găsește această țară
dar ce trebuie să știe o persoană care se consideră cultă despre istoria somaliei?
a fi cult nu înseamnă să-ți amintești toate noțiunile, ci să știi unde le poți căuta
să presupunem că știți prea puțin despre joachim murat, că sunteți ales pe neașteptate asesor comunal la pizzo calabro și vi se spune la orele 11 dimineața că la 2 urmează să se discute în consiliu despre organizarea unei comemorări a acelui personaj; în răstimp de trei ore trebuie să participați la discuție în mod onorabil

a fi cult înseamnă a ști că, în lipsa unei enciclopedii, poți căuta noțiunile despre murat într-o carte de istorie și nu într-una de filosofie, și nu în primul volum, ci în cel de-al treilea
lipsa unui cadru mental este ceea ce deosebește un autodidact de o persoană cultă autodidactul poate ști totul despre zanzibar dar nimic despre somalia, și să nu aibă habar că se găsesc pe aceeași coastă de răsărit a africii
persoana cultă poate cunoaște puțin despre amândouă, dar știe că atunci când se uită în atlas trebuie să le caute la dreapta și nu la stânga hărții

~~~
de aceea greșesc unii reformatori americani ai educației, care ar vrea ca negrii din america să studieze la universitate doar istoria vechiului imperiu din mali nu și pe platon
din punct de vedere cultural noi occidentalii suntem, cu siguranță, handicapați neștiind nimic despre imperiul din mali, dar un afro-american ar rămâne handicapat mental dacă nu ar ști să plaseze istoria maliului în funcție de cea a europei

a avea noțiuni înseamnă a te îmbogăți cu informații utile
cred că e bine ca un tânăr să aibă o idee vagă despre unde se află zanzibar, chiar dacă în viață va avea puține ocazii de a utiliza noțiunea
aceste noțiuni se capătă fără efort, e deajuns să fii puțin curios și să ai o memorie bună
iar memoria poate fi antrenată învățând pe dinafară o strofă din ariosto în fiecare zi, așa cum cu toții ar trebui să facem câteva exerciții de gimnastică, chiar și cei mai în vârstă, înainte de duș
există un gust noționistic, pe care l-aș numi gimnastic, pe care nu strică să-l cultivăm
e de ajuns să-i cunoaștem exact valoarea
mi se pare amuzant, mie cel puțin, ca la o cină cu prieteni de același calibru sportiv să le arunc o provocare, știu eu, despre cei trei mușchetari
pe ce stradă locuia athos?
dar aramis?
de ce s-a înșelat dumas când a indicat strada unde locuia aramis?
încercați și voi, și, vă rog, nu trebuie să-mi scrieți, fiindcă eu știu
puteți să lansați provocări pe internet într-un campionat oarecare

noționismul ca sport devine un fel de joc ca la circ: campionul la întrebări își demonstrează noționismul așa cum leul își arată agilitatea la circ
nu e nimic rău în urmărirea amuzată a unui concurs cu întrebări, chiar dacă știm că întâlnirea e trucată
atenție, nu spun că un concurent primește răspunsurile corecte cu doar câteva ore înainte (cum s-a întâmplat în america cu scandalul van doren), ci un organizator de concurs a verificat cunoștințele candidatului, știe ce surse de informație are și de aceea îi vine ușor să favorizeze un candidat devenit popular și să pună în dificultate un candidat mediocru

trebuie să evităm punerea semnului de egalitate între noționism și cultură, dar persoana cultă trebuie să aibă o anumită înclinație pentru noționism, din rațiuni de sănătate mentală
și în sfârșit, trebuie să fim în stare să facem deosebirea între noțiune și cunoaștere, deși nu e lucru ușor
pentru un medic a ști când și-a scris jean-jacques rousseau eseul despre originile limbajului reprezintă doar o noțiune, și e suficient dacă știe în ce interval al secolului a trăit rousseau și de ce este atât de important pentru noi
dar pentru un specialist în filosofia secolului XVIII-lea problema este fundamentală, fiindcă există o discuție întreagă în legătură cu deceniul în care a fost scrisă această carte, prin urmare data nu mai este o noțiune, ci o informație esențială pentru a înțelege gândirea lui rousseau