Aș vrea să scriu.
Să pot scrie din nou așa cum făceam odată, cursiv și natural, cu vorbe izvorâte din mine, ușoare și proaspete ca apa coborând zglobie din praguri de munte.
Să scriu iarăși, dintr-o dată, un alt început, o nouă încercare pornită abrupt din străfundurile sufletului adormit.
Îmi lipsește tremurul gândului grăbit și freamătul neobosit al mâinii cu degete pătate de pastă neagră sau roșie, după cum se luptă să aștearnă mai degrabă pe hârtie fulgerul ideilor sau corectează cu ochiul atent critic al autorului, domolind prea brusca și gureșa apariție a vorbelor.
Aș putea încerca, dar subconștientul a obosit să tot dea frâu liber imaginației preapine, când știe foarte bine că,de teama eșecului, singurul lector pasionat și admirator avid al scrierilor mele sunt eu...