Cu" Măr de lângă drum" în glasu-mi încă crud
Dulceag, suav; drumețu-l chemam.
Cu suflet dârz, sau sfidător și-aproape nud
ÃŽn "1907" auditoriu-ntreg eu convingeam.

Cu glas duios, cu inima îndurerată
De mamă, făceam din "La icoană",
Și cea mai dură inimă să fie-nlăcrimată.

Trăiam și transpuneam aceste rime
A versurilor clare și fără de egal
Pe scenă, c-aveam desigur în vene
Ceva-născut, ce moare doară la final.

Puteam să fiu lumina ochilor chiar la bunicu,
Puteam să urc mai sus la rampa...
De nu-mi dădeai un "cot" tu Vitcu,
Și-n piept n-aveam o mică rană.