Sunt fata din câmp.

Îmi place să joc polo cu soarele în marea verde, să mi-l paseze cineva la un capăt al mării și să-l azvârl repede că frige mămăliga la celălalt capăt al mării.

La ușa câmpului meu a stat dintotdeauna un om, dar nu l-am văzut decât atunci când trebuia să-l văd.

M-am uitat mai aproape la omul ăsta. Era din cretă. M-am uitat și mai aproape. Era din soare.
și-a miscat degetele pe ușa mea cea neagră și ușa mea cea neagră se hrănea cu degetele lui, dar el nu plângea, le mișca în continuare, până când degetele lui s-au transformat în niște linii care mergeau toate la Roma. Pe linii a desenat dintotdeauna niște gogloaie, dar eu abia atunci trebuia să le văd, apoi și-a încordat mușchii gurii, și-a depărtat oasele gurii și dinții galbeni și buzele vinete și și-a miscat limba dintotdeauna, dar eu abia atunci trebuia să-l aud. Mi-a spus că gogoloaiele suntem noi, oamenii, și că dumnezeu e Roma, și cu cât suntem mai aproape de alți oameni, cu atât suntem mai aproape de Roma, adică de dumnezeu.

Atunci m-am transformat în muscă și câmpul meu s-a umplut de becuri și în jurul becurilor s-au adunat imediat, tot dintotdeauna, alte muște. Unele becuri erau malluri, alte becuri erau cărți, altele calculatoare, televizoare, casetofoane cu manele, concerte rock, mâini, picioare, planete.. fiecare lucru cunoscut era un bec. În jurul unora dintre becuri era mare aglomerație de muște, în jurul altora erau mai puține, dar tot erau. Fiecare bec se afla la o anumită distanță față de celelalte, astfel încât existau muște care stăteau între becuri.. probabil nu se puteau hotărî pe care ar trebui să-l aleagă, pe care ar fi mai etic, mai corect, mai înțelept să-l aleagă. Muștele dintre becuri erau cele mai nefericite, pentru că erau singure.
Dar era nevoie și de muștele astea, pentru că ele vedeau becurile noi și direcționau o parte din muștele de pe la alte becuri spre becul nou, și mai aeriseau becurile vechi, pentru că populațiile creșteau mereu și becul risca să devină complet acoperit și să nu i se mai vadă lumina, deci să moară.

Hmm.. poate că și Roma are un număr limitat de locuri, dar numărul de Roma-uri crește o dată cu populația.

Ideea e.. când faci comparații.. adică când spui că ceva e mai nuștiucum decât altceva, masori distanțele dintre fiecare subiect și nuștiucum și-l alegi pe cel mai aproape de nuștiucumul tău.

Cu cât e mai aproape cu atât e mai bun.