convoiul trece prin aer

tăcerea pocnind ca lemnele sub greutatea focului

de sub pat se ridică dâra de sânge a somnului

în trepte coboară uitarea

visul prelungind dimineața cu cap de câine

re-capitulez:

într-un sistem de axe ortogonale
moartea se măsoară în lipsă
așa cum din radicalul urletului se extrage lumina
și cum tăcerea e divizibilă prin uitare