trebuia să plec la servicu
dar m-am dus la spital
deși aș fi vrut să fiu în oricare alt loc
la o bere cu cosmin
sau în camera mea înconjurat de sticle goale

am vorbit într-un limbaj extraterestru
cu medicii, cu asistentele
și cu îngrijitoarele
care cărau cearșafuri pătate de sânge
în pungi pe care scria pericol de contaminare

un conferențiar voia să ne evacueze
sub motiv că reprezentam
amenințare epidemiologică
sau ceva de genul
m-am retras spre fereastră
și am privit la turlele bisericii elefterie
fără să simt vreo emoție

mai târziu am luat metroul
și am coborât la apărătorii patriei
unde l-am găsit pe gorzo
bându-și la prânz cafeaua matinală
stătea pe un gărduleț de fier
cu paharul de unică folosință într-o mână
și cu țigara în cealaltă

eram grăbit, voiam să ajung la serviciu
priveam stingherit în stânga și în dreapta
atunci, ca să mă liniștească
gorzo a spus

măi gelule
întâlnirea asta tre’ să fie
un semn de la Dumnăzeu