Atât de pătimaș îți sorb privirea
Când ochii tăi îi întâlnesc pe ai mei,
Că mi se pare o minune
Că ochii tăi mai sunt ai tăi.

Și o minune mi se pare,
Că nu m-am ars, nu m-am topit
De-atâta foc
Când mi-ai șoptit:
"Eu cred că suntem hărăziți"!

Și, inima-mi orfană până ieri,
E plină astăzi de iubire,
De visări.
Tu ești Izvor,
Eu sunt Pământ,
Și una suntem: Legământ!