O duminica mohorata...clipele mele n-au somn, iubito! ma bantuie umbra fiecarei petale albe care nu-mi va mai da voie sa te trezesc. Acum ca vei dormi intoarsa, pana si ingerii si-au lepadat gandul ca se vor mai intoarce vreodata la mine...s-au suparat ca nu-mi vei mai fi alaturi. Am decis ca e mai bine sa las in urma doar florile ofilite si rugaciunile desarte facute la marginea patului! Dar nu vor plânge, vor ști că îmi pare bine că plec. . .pentru că moartea nu e un coșmar, pentru că și în moarte te voi mângâia și săruta și cu ultima suflare te voi binecuvânta. . .
Tristețea dintr-o simplă zi de Duminică, așteptându-te cu flori, încercând a reface ce numai eu am creat. . .mâhnirea din sufletul tău! Am așteptat până când visele din inima mea au fost sfărâmate, până când florile erau toate moarte și toate vorbele nevorbite. . . au rămas așa. . . Mâhnirea mea e mai presus de consolare acum, bătaile inimii mele. . .un clopot ce bate, ce tună și fulgeră pentru tine. . . cea mai tristă dintre Duminici! Apoi a venit Duminica când ai venit să mă cauti, și ei. . . ei m-au dus în catedrală. . . te-am lăsat în urmă. . . ochii mei nemaivăzând ceea ce am vrut să mă iubească! Acoperit de pământul pe care pășești, de florile delicate care le-ai cules pentru mine, de catedrala din care clopotul sună pentru mine. . . totul. . .pentru mine! Vântul m-a imbratisat! Doar pe tine te-am iubit totdeauna, iubito...și pentru asta te binecuvantez. . .ne binecuvantez! Ultima. . .dintre Duminici. . .