am scris aceste randuri in graba,fara a depune prea mare efort....sant
obosita si pixul scrie singur,lasandu-ma doar sa-i admir
lucrul...
s-a lasat seara;umbrele tremura pe nemiscatele statui din parc,vantul
alearga slobod prin multimea grabita sprea casa...eu,singura,urmaresc
apusul
rosietic si zgomotele tot mai line,ce se rostogolesc in neant...o
liniste
ciudata ma cuprinde,ametindu-ma un pic si parfumul salcamului
inflorit,dulce
si imbietor,undeva...vreau sa visez,departe de ceea ce vad si mi se
perinda
prin fata,sa pasesc peste prezent,sa cuprind dintr-o privire viitorul
si sa
iau aripi spre visuri,din trecutul tesut in scanteile roze ale
copilariei...reusesc intr-un tarziu sa ma despart de iluziile plutind
in
juru-mi,pasesc absenta,tresarind slab la atingerile istantanee cu alti
pietoni...ii privesc pe toti in fata,cautand un chip cunoscut,dar in
van,se
pare ca toti s-au inteles sa ma evite pe mine,renegata si
binecrescuta...exclusa benevol din lumea mondena...mi-a cazut o
picatura de
apa in pumnul strans...cred ca se aduna norii,pentru prima data ridic
ochii
sa privesc cerul,e impanzit de licariri-sant fulgerele,strabat vazduhul
iute,rupand bezna cu un tais de lumina incandescenta...ma grabesc,desi
as fi
vrut sa mai stau aici...in acest loc sa simt cum imi curge apa printre
palmele intinse a binecuvantare si spalandu-ma pe fata
vioi,alungandu-mi
somnolenta din ochi,inviorandu-mi imaginile si dandu-mi ceva din
suprematia
divina...ploaia o unine a cerlui cu pamantul,un pact invilolabil...
e tarziu...si ma asteapta alta clipa...trebuie s-o surprind
acum...ma
grabesc,sa nu-mi scape...o sa va impartasesc parerea,mai tarziu...