Când te privesc, lumini din ochii tăi
M-aruncă pentru-o clipă-n disperare
Și îmi doresc să nu cred că sunt răi,
Dar, tu privești mereu în depărtare.

Ce soi de-amintiri te-nlănțuie-n tăcere,
Te tulbură și te abat din drum?
De ce nu poți cu-o simplă mângâiere
Să le alungi, să le prefaci în scrum?

Eliberează-ți sufletul de toate
Să poți primi de-a pururi doar iubire,
Să poți simți în fiecare noapte
Că viața nu e simplă amăgire.

Iar dimineața tu sa te trezești
C-un zâmbet tandru luminându-ți fața
Și cu căldură-n ochi tu să topești
Din aisbergul din suflet, toată gheața.

Să lași iubirea să-ți pătrundă-n minte
Și niciodată să nu mai dispară,
Să fii mai bun de-acuma înainte,
Să nu urăști, căci ura te omoară!