Stăteam față în față, doar eu vorbeam,
cerul rotea emoționat
norii și norișorii,
copacii șopteau în frunze:
în sfârșit!

am un trup complicat
atâtea aripi,
atâtea vise, atâtea inimi!
am ales după două zile
rochița rândunicii
i-am mai pus la volane,
crini albi,
curcubeul pe umeri.
tremur
e prima întâlnire

cu tine
cel bun, cel tandru,
mereu ascuns în noapte
printre păsări ce dorm
descifrând căile stelelor
sfătuind sufletele călătoare
ce drum să aleagă.

nu te-am știut
până glasul nu ți-am auzit
întâmplător
încurajând un pui de strigă
să zboare.

m-am temut de puterea ta
de a stoarce din pietre apă,
eu sunt mai simplă,
am doar privirea ce îmblânzește fluturii.