Ai fost credința mea și încă ești,
Ai fost și ești iubirea vieții mele,
Dorința mea și patima mea ești,
Trăirea mea și visul meu spre stele.

Bucurie ai fost și încă ești
Și ești tot ce a fost bun și ești speranță,
Ai fost totul și simt că încă ești,
Ai fost și ești zbuciumul meu din viață.

Tu mi-ai pătruns în suflet și mai ești
În ruga mea din fiecare seară,
În trupul meu și-n inima mea ești
Iar eu am fost în visul tău o vară.

Și de dorești să-mi spui tot ce gândești,
De ce te văd mereu ca într-o gară,
De ce nu vii acum să îmi vorbești,
Să fiu din nou iubirea ta de-o vară?

Nu vreau să plâng, să-ți spun cât îmi lipsești;
Dar poate într-o zi sau într-o seară
Eu îți voi spune că ai fost și ești
Iubirea mea, iubirea mea amară.